Vinovată sunt eu..

Mai sunt două zile până la Crăciun și eu nu am făcut aproape nimic. Curățenie, cumpărături, mâncare, brăduleț, cadouri. Sunt obosită și nu am timp. La servici este foarte mult de lucru în această perioadă și nici nu mai am zile de concediu. Păcat, nu? Dar o să treacă și perioada asta aiurea și poate o să am timp să mă odihnesc puțin. Și ca un făcut, au început să se strice pe rând aparatele electronice din casă. Întâi calculatorul, dar nu a fost ceva grav, s-a putut repara. Acum mașina de spălat și sper să nu rămân fără ea tocmai acum, înainte de sărbători.

M-am dezobișnuit să spăl hainele cu mâna și ar fi culmea să îmi aduc acum aminte.Mi-ar plăcea ca aparatele astea să nu se strice niciodată. Vise, nu? Și dacă tot am început să mă plâng poate ar trebui să spun câte ceva și despre..televizorul din sufragerie? Mai bine nu! Dacă se supără și intră în grevă generală? Culmea este că vinovata sunt eu întotdeauna când se strică ceva. De ce eu? Pentru că le folosesc? Câți ani de viață are o mașină de spălat? Sau un calculator? Probabil rezistă mai mult dacă nu sunt folosite și sunt ținute în casă numai pe post de bibelou, acoperite cu un mileu croșetat de bunica. Dar ce sens are să cumperi un aparat dacă nu îl folosești?

Bun, recunosc că sunt nervoasă și obosită. Mai bine aș merge la somn, dar adevărul este că voiam să scriu ceva pe blog. Nu am idei strălucite, cel puțin nu la ora aceasta, după o zi infernală la lucru și acasă. Dar îmi face bine să scriu, este ca o terapie pentru mine. Noapte bună!!